O noua zi...

...sunt dezamagit deseori de monotonia la care au ajuns unele momente din viata mea...nu imi plac momentele care seamana, fiecare zi pare la fel, de aceea poate ma refugiez in intalniri cu prietenii, plimbari, carti, filme, pentru a nu fi plictiseala...chiar in iubirea pentru Ea, care a insemnat multa incredere si ambitie, o schimbare in bine...a insemnat prea mult...

...insa nu pot inlatura momentele in care sunt dezamagit, cele in care imi doresc o schimbare profunda...de exemplu, azi...imi doream sa evadez, sa nu mai suport trezirea prea devreme, plansul copilului, aceleasi sandvisuri facute zilnic, aceeasi cafea searbada, acelasi mers pana la serviciu, unde ma asteapta un sef care doreste prea mult de la unii si nimic de la altii...

...oare se poate schimba ceva din viata daca ai luat-o pe o panta linistita si dreapta? e clar ca viata poate fi senina si chiar de succes daca suporti monotonia...e clar ca voi deveni o persoana importanta dar trebuie sa imi schimb incet-incet perceptia zilnica...sa suport toanele celor din jur si in primul rand sa ma suport mai bine in pielea mea...

...incerc sa nu mai implic sentimentele fata de Ea...relatia trebuie sa ramana asa, chiar daca ieri am urat unele momente de distanta aparenta...meritam amandoi ce e mai bun...sa fie asta monotonia la care mi-am supus viata? posibil...sa ne mentinem monotonia si linistea...ce rost are sa ne zbuciumam?

...ieri incepuse sa imi bata din nou inima cand am reinceput sa vorbim...cum poti evita atingerea sufletului de cuvintele dulci sau nu a persoanei iubite?
...deci ar trebui dupa 11 zile ca de astazi sa o iubesc mai putin? sau macar sa incerc?intrebari...