”Mă gîndesc adeseori la acea carte de la subsoara Marcelei, fata izgonită de la fabrica de ciocolată Maršner-Orion, la conţinutul paginilor transferat în capul ei meditativ şi trufaş, cap frumos, cu ochi frumoşi, care cu un an în urmă n-aveau încă nimic frumos, şi, cu toate astea, mulţumită profesorului de franceză, căci el o transformase pe această fată în frumoasa cu carte la subsoară, şi eu mi-o imaginam spălîndu-şi mîinile cu toată grija înainte de a desface scoarţele cărţii, ca apoi să apuce cu religiozitate între degetele ei curate pagină după pagină ca pe un obiect sfînt, căci mi-a fost destul s-o văd cu cîtă sfinţenie purta pe stradă acea carte – gînditoare, cu mersu-i elegant şi maiestuos, aducea pe dinafară cu bradul lutierilor, în timp ce farmecul secret răsuna dinlăuntrul ei…”
(Bohumil Hrabal-L-am servit pe regele Angliei)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu