Ti-am scris odata...

Ti-am scris odată


Ti-am scris demult o poezie
Dar nu stiu ce-am făcut cu ea.
Cântat duios, de ciocârlie
În inimă, în lumea mea.

Eu mă gândesc cu drag la tine
Iar noaptea îti visez scrisori,
În care-ti povestesc de bine,
De frumuseti, de sărbători...

Tu esti acum depatre tare
Si nu doresti să mă mai vezi.
Nu ai în suflet sărbătoare,
Nu mai asculti, nu mă mai crezi.

Surâs golit de veselie
Am adunat aici, în mine,
Adânc ascuns, să nu se stie
Că ce visez eu, nu mai vine.

Inima grea, de jale plină,
Am încuiat-o-ntr-un sertar,
În noptiera din grădină,
Când am luat-o de pe jar.

Iar cântecul de ciocârlie,
Poezioara ce ti-am scris,
S-a mistuit în colivie,
Atunci, când m-am trezit din vis.

Ti-am scris odat-o poezie
Despre ce-o fi, despre ce-a fost...
Si chiar dacă nu-ti pasă tie,
Ea, totusi, a avut un rost.

(Voicu Marina)