Nu vreau sa scriu nici prea mult, nici prea putin, e tarziu deja, gandurile imi sunt in toate partile...
Nu stiu cum ti-am parut in ultimele minute de azi, dar sunt convins ca, peste toate, imi intelegi temerile, frica, emotiile si dorintele...
Si chiar raspunsul tau de final a fost inteligent, multumitor si (iar) plin de sperante: "mergem si vom vedea ce va fi"...
Si ce vreau si eu sa intelegi este ca nicio parte a sufletului meu, nici macar una nu vrea sa te supere, sa te dezamageasca, sa te intoarca din drum. Imi gasesc greu cuvintele...voi incerca sa stau cat de departe vei dori, constient fiind ca as vrea in fiecare moment sa te am in brate....
Somnic pufos, Ingeras...
P.S. Nu sunt nici ciudatel, nici supi, nici trist...sunt fericit ca esti atat de aproape de mine, ca ma iubesti in felul tau si in orice forma dorest si ca te vad asa de curand...aaa...si sunt fericit ca imi spui ca ma iubesti (ori de cate ori vrei, simti, doresti)...pupici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu