Sotron

de Ligia Kesisian

Şi nu mai ştiu nici eu
Prea bine
Cum se face
Că ieri te vroiam
Şi m-aş fi sacrificat un
El Camino
De la Bucureşti în Timbuktu,
Iar azi..
Mă gândesc că e mai decent
Să desenez
Cu creta
Un şotron în faţa blocului.
Dacă din întâmplare
Sau intenţionat
Greşesc un pas..
Ştii şi tu cum e asfaltul
După ploaie
Mai ales când îmi încalţ
Pantofii invers,
n-o să-ţi mai răspund
la telefon
chiar dacă porţi tricoul albastru
când mă suni.

(Zile cand te vreau, zile cand renunt...zile cand nu pot trai fara tine, zile cand esti atat de dulce, incat ma simt in sufletul tau...)