La iarna o sa fie frig

mi-as dori sa ninga,
dar zapada se murdareste
de indata ce se asterne peste strazile noastre infecte
peste umerii nostri plini de funingine, peste fetele noastre schimonosite
peste iubirile noastre astenice
peste sufletele noastre mucegaite innegrite de patimi

peste adevarurile atat de putin adevarate
care ne asigura supravietuirea

O sa vina inghetul, vom sta lipiti de calorifere
visandu-ne emigranti pe o alta planeta

Vom vorbi pana cand ne vor amorti limbile
fara sa spunem nimic
pana cand ecoul propriilor cuvinte ne va perfora auzul ca un bisturiu

In iarna asta vom sta inchisi in casa
urmarind din fereastra cum zapada se transforma in noroi

Ne vom hrani cu proza cea de toate zilele
minunandu-ne de cate gesturi mecanice ne stapanesc
trupul si mintea
de cate vietati fara nume locuiesc in noi
subminandu-ne dreptul la fericire

Din cand in cand ne vom atinge prin intuneric
ne vom lipi unul de altul ca sa nu ne fie frig
ne vom minti ca asta e tot ce putem astepta
de la o iubire reala

Vom sta aliniati ca doi soldati pe marginea patului nuptial
numarandu-ne cicatricele
dand vina pe lume, pe ceilalti, pe pacatosul de trecut

Vom asculta muzica viscolului suierand prin pereti
in asteptarea noului sezon poetic

Intermezzo:

Despre ceea ce as avea cu adevarat ceva de spus nu pot decat sa tac.

--Ilinca Bernea--