Vis...

E greu sa revii la acest blog dupa atata timp.
E greu sa istorisesti aceleasi ganduri.
E greu sa iti propui sa aduci dragostea inapoi.

Imi dau seama ca nu sunt conformist, cu atat mai putin fidel in cuget si in simtiri. Este posibil ca sa transform acest blog din nou, ca adoratia mea pentru M. sa dispara (desi numai eu stiu cat de greu mi-a fost o perioada si numai noi stim ca am reinvia cu drag perioadele de altadata si sa renuntam la timpul scurt, aproape inexistent de acum).

De cand ma stiu, am fost o persoana prea sincera, prea exteriorizata, desi aceste calitati (sau defecte?) nu au fost mereu in favoarea mea. Si...marturisesc...

...ca in ultima noapte nu te-am mai visat pe tine, ci pe ea...D... nu a fost prima oara, dar ciudat mi s-a parut ca visul mi s-a impletit de trei ori, dupa trei treziri succesive, dupa care imi parea rau ca nu e aivea...

..in rest, acelasi vis...plimbari de mana, iubire, doar sarutari, aceleasi lucruri ca inainte...insa...era ceva nou, ceva care imi doream sa fac...si, in acelasi timp, dupa ce m-am trezit, ceva ce nu o sa reusesc sa fac niciodata.

Sunt alte conditii acum. Este o colega de serviciu, sunt in alta functie acum, care nu imi mai permite sa ma apropii prea mult, indeajuns de mult, de cineva. Tu erai altceva si esti inca: fructul la care nu ajung, iubirea pe care nu o pot impartasi, perechea potrivita pe care nu o pot atinge probabil niciodata.

Si uite asa se mai duse o noapte de vise. Noapte buna!