Este cu totul alta calitatea experientei atunci când alegem să trăim, cu tot ceea ce vine, fată de decizia că "trebuie" să trăim, supravietuind târâs de la o zi la alta, fără vlagă si fără niciun chef, arătând de parcă am întreba retoric: "Ce-mi dai, viată, ca să trăiesc din plin? Că eu una nu văd de ce m-as bucura de tine uite-asa, neconditionat..."
Vara trecută m-am revăzut cu fosti colegi de liceu, plecati în Canada de niste ani buni, realizati pe deplin în plan material, pe care-i simt totusi neîmpăcati cu alienarea si cu "workaholic-ismul" american. Fetita unui cuplu român s-a împrietenit cu o altă fetită în asa măsură, încât diriginta s-a simtit datoare să-i "facă un bine" si să despartă fetele, de teamă să nu sufere mai apoi, în cazul în care părintii vreuneia s-ar reloca la un moment dat în tara asta mare...
Eu refuz să trăiesc asa. Mie îmi place să râd si să plâng, să-mi fie dor de cei dragi si să trăiesc viata asa cum vine ea, la pachet, si nu să mă protejez de propriile mele suferinte. Consider că această specie a fiintelor umane îsi are mântuirea în exact fragilitatea sa emotională, atunci când "vede" dincolo de aparente "pădurea de copaci"...
Cu cât ne protejăm mai mult de propriile emotii, neexpunându-ne niciunei relationări profunde cu altă fiintă umană, cu atât mai fragili din punct de vedere emotional rămânem. Cu cât riscăm mai mult să suferim pierderea unei fiinte dragi, cu atât mai extinsă devine constiinta noastră si mai robustă relationarea afectivă. Adevărata bogatie nu este aceea de a avea cât mai mult, ci aceea de a te putea lipsi de cât mai mult, adică de a fi liber de atasamente, întelegând că iubirea este eliberare de posesiune.
A poseda "ceva" din planul fizic (averi, case, pământuri), mental (drepturi de autor) sau emotional (disponibilitatea afectivă a cuiva drag exclusiv pentru mine) este iluzorie si dătătoare de suferintă.
A te putea lipsi de toate acestea, a alege să fii iubire neconditionată pentru ceva care te inspiră sau pentru cineva drag, orice ai primi sau nu, aceasta-i libertatea!
(Leela Q Monti, din Raspandacul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu