Deja...

...imi e dor de tine...

Avem, intr-adevar, o lume care ne desparte. Intre Eu si Tu exista Lumea. Ceva indescifrabil ne leaga. Eu stiu ca e iubirea, tu inca gandesti si cauti cuvintele din spatele lor. Suntem ca doi poli ai unui magnet care se pot respinge, dar e de ajuns sa intorci unul cu polul opus pentru ca sa se atraga imediat. Fara ezitari, fara complicatii.

Stiu ca iti place sa te inchizi singura in propriul suflet, in propriul tunel.
E oare prea mult ceea ce vreau?
Oare iti dai seama ce vreau?
Nu poti sa opresti ceva ce nici eu nu pot sa opresc. Insa o sa las locul prieteniei, o sa regret vinovatia de a incepe o iubire.

Stiu ca tot ce a fost te-a facut sa iti rascolesti sufletul, dar in acelasi timp fericita ca cineva te iubeste si iti daruieste clipe frumoase...si stiu ca esti de acord cu ceea ce spun...stiu ca oricine are nevoie de iubire, iar tu meriti cu atat mai mult.

Asteptam un raspuns azi, desi stiam ca nu o sa mi-l dai...imi cunosti curiozitatea, in legatura cu care mi-ai facut mereu reprosuri. Asta din pricina ca subiectul la care se refera intrebarile mele este totdeauna sensibil si mereu necunoscut sufletului meu. Tu si numai tu le intelegi, tu si numai tu imi poti da raspunsuri...stii, cateodata imi doresc sa imi spui "nu", sa ma minti, decat sa taci...caci "un raspuns bun e ca un sarut dulce" (Solomon)

Pentru clipele reciproce de fericire, iti multumesc. O sa imi fie dor de tine...