...ca nu trebuie sa astept de la cei din jurul meu aceeasi implicare si aceleasi lucruri pe care le ofer eu sau le realizez eu. Cu cat voi astepta mai mult, cu atat posibilitatea de dezamagire va fi mai mare. Trebuie mereu sa tin cont si de ce poate cel de langa mine oferi, chiar daca eu cateodata ofer totul sau ma ofer pe mine.
...nu trebuie sa caut motivele pentru care cineva m-a dezamagit, pentru ca de multe ori implicarea mea a fost prea mare si de aceea asteptarile au fost pe masura. Ca si in iubirea mea pentru Ea, m-am oferit si am oferit aproape totul. Faptul ca Ea nu a raspuns la fel nu-i aduce nici o vina. Trebuie sa accept (si incerc sa o fac fara sa mai deranjez) ca suntem doua persoane diferite, cu personalitati diferite si cu conceptii deosebite despre iubire, despre familie si societate.
...sper ca acceptarea asta sa ma determine sa dorm mai mult si sa fiu mai linistit.
...de asemenea, trebuie sa ma gandesc mai mult la motivele pentru care eu m-am implicat mai mult decat Ea, simt mai mult (sau poate nu, dar probabil asta nu o sa o stiu niciodata) si am tendinta de a ma deschide in fata sufletului meu...primul motiv este acela ca am simtit ca Ea merita iubirea mea si implicarea mea...si inca mai merita, dar asta e o alta poveste, care va ramane nescrisa...
...chiar daca uneori doare, incerc sa nu mai am asteptari de la altii, ci tot mai multe de la mine...si parca simt ca incep sa reusesc, macar pe plan profesional...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu