Va fi...

Va fi - Ion Minulescu

"Va fi-ntr-o noapte calda de mai
Cand vei intra
In parcul meu,
Nisipul aleelor desarte,
Imbratisand pantofii tai albi, va tresari...
La revederea celei venite de departe
Copacii vor zambi...
Ferestrele-mi inchise se vor deschide iar,
Si-n vazele uitate pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb margaritar
Vor palpita
Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!...

Va fi-ntr-o noapte de mai.
Cand vei veni,
"Olimpia" din cadru-i iti va surade iar,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar
Si mutele covoare, pe jos, vor tresari...
Demonul nebuniei va cobori din nou
Pe-albastrele sofale
Si albele dantele,
Aripa lui va strange lumina-n candelabru,
Iar noi,
Sub ocrotirea tacutelor perdele,
Postum ca si-ngropatii de vii, intr-un cavou,
Ne vom iubi-n parfumuri de brad si de cinabru.
Si-apoi...

Va fi intr-o seara ca si-alte seri.
Va fi
O seara de octombre cu palpitari discrete
De frunze,
De imagini,
De ploape
Si regrete...
Vai!...cea din urma seara cand tu vei mai veni
Va fi o aiurare de toamna pe sfarsite,
O aiurare-n versuri brodate pe-o batista -
Simbolul despartirii...

Si-atata tot...

Si-apoi
Nu va mai fi nimica,
nu va mai fi nici soare,
Nu va mai fi nici luna,
Nici stele cazatoare...
Si fata de noi singuri,
Poate,
Nu vom mai fi nici noi!..."