Zi linistita...

...ma voi plictisi, pentru prima data, m-am trezit prea devreme fara sa imi propun nimic...sa citesc, sa ma uit la filme, sa incerc sa nu ma gandesc la tine...poate fug spre serviciu pentru a mai rezolva din treburile urgente... sau ma duc sa ma plimb cu bicicleta...

...nu sunt intr-o stare prea buna, nici emotional, nici fizic...lucrurile se precipita in jurul meu, mereu am nemultumiri, mereu imi doresc prea mult de la cei din jur...sa fie ca mine, sa faca ceva in plus, sa nu trebuiasca sa fie impinsi de la spate...pe multi ii indepartez, asa cum am facut si cu Ea (spun "Ea" pentru ca nu mai vreau ca sa ma adresez ei, ca pana acum, ci mie)...

...ma consolez cu muzica buna si o poezie trista, pentru moment



Ce e Iubirea

Iubirea nu există,
E doar o poezie tristă
Scrisă de un poet îngândurat
Care prin veacuri a rămas uitat.

Iubirea-i o poveste începută
De cineva care-a iubit odată,
Dar a murit şi a rămas uitată,
Azi nu există iubire-adevărată.

E un cuvânt ce spus la întâmplare
Adesea te răneşte şi-apoi moare.
Se pierde-n timp, şi e purtat de vânt,
Căci pân' la urmă e doar un cuvânt.

Şi peste timp rămâne doar uitarea
Şi amintirile care se pierd cu zarea.
Ce e iubirea nimeni n-o să ştie,
Şi la final rămâne-o poezie.

Pe care un poet începe a o scrie
Şi scrie rând cu rând neîncetat,
Iubirea e un gând necugetat
Ce la final rămâne-a fi uitat.

E scrisă printre rânduri şi-n poeme,
E discutată printre multe dileme,
Şi s-a vorbit de-atâtea ori despre iubire
Ca mai apoi să fie-o amintire.

Crestată pe pereţi şi pe copaci
Când din iubire nu mai ştii ce faci,
O spui, n-o simţi şi nici nu vei simţi
Ceea ce simţi atunci când vei iubi.

Rămânem la cuvântul aruncat,
Ce spus de-atâtea ori e neînsemnat,
Şi până la urmă iubirea e... se ştie,
O strofă tristă dintr-o poezie.