Am avut o dimineata plina. Era aproape 8.30 cand un domn in jurul varstei de 80 de ani a venit sa-si scoata firele de la degetul mare de la mana. A spus ca se grabeste pentru ca la ora 9 are o intalnire. L-am consultat, l-am invitat sa se aseze, stiind ca dureaza cel putin o ora pana cand il va primi cineva.
Am povestit putin in timp ce ii scoteam firele si ii ingrijeam rana. L-am intrebat daca cumva are programare la medic daca se grabea asa. A spus ca nu, dar ca trebuia sa ajunga la azilul de batrani sa ia micul dejun cu sotia sa Maria - Elena. Atunci l-am intrebat de sanatatea ei.
Domnul mi-a raspuns ca ea se afla acolo de ceva timp pt ca suferea de Alzheimer. In timp ce povesteam, l-am intrebat daca nu cumva sotia lui se va ingrijora ca intarzie. El mi-a raspuns ca ea nu stie cine este el si ca sunt 5 ai de cand nu il mai recunoaste.Am fost surprins si l-am intrebat: "Si mai mergeti la ea in fiecare dimineata, chiar daca nu stie cine sunteti??"
El a zambit, m-a batut usor pe mana si mi-a spus: "Ea nu stie cine sunt, dar eu inca stiu cine este".
Abia mi-am stapanit lacrimile, iar in timp ce el se pragatea sa place, mi s-a facut pielea de gaina si ma gandeam "O astfel de dragoste imi doresc in viata mea!!! "
SA VA IUBITI MULT!!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu